P09 - coperta

Extensia sediului Uniunii Arhitecților din România (UAR)

Biblioteca și Arhiva Uniunii Arhitecților din România

Concurs

arh. Mihnea Simiras | arh. Romeo Simiras | arh. Ana Simiras | ing. Helmut Kober

O bibliotecă în curtea casei. Un loc pentru citit şi stat pur şi simplu.

Propunem astfel un loc cu cărţi, mai aproape de noţiunea domestică a bibliotecii decât de cea instituţională. Este un spaţiu mai cotlonit, uneori mai întunecat, cu oportunităţi pentru activităţi sociale sau individuale. Este o continuare a spaţiilor casei, chiar dacă are intrarea proprie. Este acea construcţie din "fundul curţii" specific bucureşteană, mai puţin evidentă dinspre stradă, pe care o descoperi intrând în "curtea omului". Poziţia aleasă măreşte spaţiul curţii pentru a fi dedicat altor activităţi şi creează un aliniament pe întreaga adâncime a ei, punctat de intrări.

Aici, în spatele casei, este umbră mai tot timpul, fie din cauza orientării spre nord, fie din cauza clădirilor înconjurătoare, fie din cauza arborilor mari. Sunt astfel condiţii ideale pentru păstrat cărţi şi documente. De asemenea, biblioteca se învecinează cu două construcţii puternice (cele două case gemene), găsindu-şi loc printre ele. Ea se află deci în circumstanţa propice pentru a se deschide spre exterior şi a forma contact direct cu curtea. Scopul ei intrinsec de a adăposti informaţie tipărită se materializează astfel în interfaţa cu exteriorul, adică faţada.

Faţada luată în sine, ca peliculă, este perfect transparentă (posibilă datorită condiţiilor de însorire) şi îşi cedează funcţia de închidere către limita profundă formată din pasarele şi rafturi care, la rândul lor, oferă grade diferite de transparenţă în funcţie de mişcarea cărţilor, a rafturilor culisante şi a oamenilor. Se imaginează astfel o arhitectură activă care comunică deschis cu exteriorul şi nu concurează cu arhitectura existentă.

Specific unui spaţiu mic este faptul că funcţiunile nu sunt compartimentalizate, ele sunt mai degrabă difuze în structura generală, iar omul îşi găseşte locul printre rafturile cu cărţi pentru a sta, a citi, a studia, a lucra cu alţii, a discuta cu cineva etc. În principiu, omul se poate deplasa într-un circuit continuu prin spaţiile bibliotecii, întrerupt pe alocuri de diverse evenimente pe care le descoperă sau de restricţii ce ţin de siguranţa fondului de carte. Spaţiile cele mai publice sunt parterul şi etajul 1, unde accesul este posibil şi pentru persoanele cu dizabilităţi prin intermediul rampelor, etajul 2 este parţial public, iar etajul 3 este complet controlat, aici fiind depozitate documentele mai sensibile: planşe cu proiecte, cărţi rare şi clişee fotografice şi fotografii. Aici spaţiul este controlat.

Ajutat de sisteme de culisare ale rafturilor (manuale sau electrice), spaţiul interior este polivalent, putând susţine în funcţie de necesităţi diversele activităţi.

Noul corp se alătură celui existent pe faţada estică prin intermediul spaţiului bibliotecii de pe pasarele, ca spaţiu mediant. El se menţine în permanenţă la o distanţă de minim 90 cm de faţada existentă, pe care o şi include în spaţiul comunicant de sub luminator. Ferestrele corpului existent pe acea secţiune devin interioare şi asigură continuitatea spaţială.

Proiectul propune o montare rapidă, fiind prefabricat în proporţie de 90%. Se propune un sistem bazat pe montarea de subanambluri modulare metalice uzinate de 2,60m X 5,00m X H 2,9m , transportate cu trailerul la amplasament. Acestea sunt preluate de o macara turn uşoară (telecomandată) montată în curtea imobilului, pozate şi solidarizate între ele pe poziţie. Se realizează astfel un nucleu structural, un sistem de cadre şi planşee pe structură din tablă cutată care reprezintă cca. 80% din totalul structurii. La acest ansamblu structural se ataşează celelalte componente prefabricate (contravântuirile,
scara, puţul ascensorului, pasarelele etc.). Această structură metalică se construieşte pe un demisol realizat din B.A. monolit, fundat pe un radier general amplasat la o distanţă de cca 2,20m faţă de imobilul existent, la aceeaşi adâncime cu fundaţiile clădirii existente. Structura propusă nu afectează în nici un punct faţada existentă, apropierea dintre ele fiind preluată de un rost.

La final, închiderea structurii se realizează din panouri sandwich tip Izopan (spre calcan), perete cortină cu protecţie UV (spre curte) şi o faţadă din plăci de tip Eternit (cutia ultimului etaj). Toate aceste închideri asigură un grad optim de rezistenţa la incendiu.