P02 - capat V2

Pensiune in Tara Motilor – Premiul 3

Concurs de arhitectura traditionala in Tara Motilor

Premiul 3

arh. Mihnea Simiras 

Turistul se desprinde de viaţa lui cotidiană pentru a pleca în căutarea unor experienţe care să-i rupă ritmul său firesc de zi cu zi. El găseşte în preumblările lui locuri noi cu tot cu ce înseamnă acest lucru: peisaje naturale, sate şi oraşe, oameni şi obiceiuri. El îşi va alege un loc de aşezare astfel încât să fie plasat în miezul acestor noi realităţi unde îşi va petrece cele câteva zile. Ceea ce poate pătrunde prin privire, va reţine uşor, se va uita doar de jur-împrejur. Apoi va întreba oameni de-ai locului despre diverse aspecte relevante ale zonei şi va pleca în explorare. Există un fel de continutitate în acest proces de „aflare de lucruri noi” pe parcursul unei zile, între locuri explorate, mai mult sau mai puţin îndepărtate, şi locuinţa pe care o numeşte temporar „acasă”. Nu există astfel nici un motiv pentru care această locuinţă să nu se înscrie în parcursul firesc de „aflare de lucruri noi” prin activitatea cea mai încărcată cu informaţii despre un loc şi despre nişte oameni, locuirea.
Proiectul propus se concentrează asupra acestui aspect al aşezării într-o locuinţă temporară, în mijlocul naturii, al satului, al oamenilor şi obiceiurilor lor. Astfel, ajuns în Ţara Moţilor la pensiune se va caza într-un „crâng” de case pe o pajişte, configuraţie specifică acestei regiuni. Acoperişurile înalte îi vor oferi adăpost şi va avea ocazia să le simtă în întreaga lor înălţime datorită camerelor pe trei nivele care pătrund adânc în măruntaiele lor. Cele câteva camere cuplate sub un acoperiş sunt delimitate de exterior pe ambele părţi de spaţii intermediare, mai exact un târnaţ închis spre pajişte şi o prispă spre curtea din spate. Dacă în târnaţ va avea ocazia să întâlnească alţi oameni sau va putea lenevi pe laviţă, în spate, spre miezul crângului, locul cel mai protejat şi mai intim, va putea sta pe propria prispă cu propria palmă de pământ în faţă. De altfel aici este şi locul unde poate exista un contact între vecinii din „casele” alăturate din crâng. Totul se sprijină pe soclul masiv de piatră care găzduieşte restaurantul.
Principiul de configurare a camerelor, pe trei nivele, derivă dintr-o stare de învecinare specifică locului, cu vecini doar în dreapta şi în stânga. Vecinul de deasupra este o stare profund urbană, care s-a vrut a fi evitată. Tot specifică este învecinarea prin intermediere, spaţii intrepuse între un locuitor şi cei din jur: curte, târnaţ, tindă, încăperi de locuit.
La capătul crângului, ridicată pe o culme, se află casa „gazdei”  (administratorul), care străjuieşte gruparea. Este formată dintr-un spaţiu flexibil care poate adăposti 1,2 sau 3 persoane prin comasări succesive şi prin mobilier rabatabil. Se pot astfel obţine un dormitor sau două şi un spaţiu de zi. Sistemul constructiv este specific local, cu un soclu puternic de piatră şi un sistem de pereţi de bârne de lemn ridicat deasupra. Totul este protejat de o şarpantă cu structură din lemn învelită cu şindrilă.